💶📩🎤Avem acces la zeci de mii de mailuri interne care arată cum răspundeau șefii televiziunii RTV la comenzile politice pe bani grei. Fostul premier Victor Ponta, actual candidat la prezidențiale, e cel mai mare beneficiar de știri „pozitive”, dar lista e nesfârșită. Cuvântul de ordine: „comandă”. 🍕Printre alintații RTV i-am mai găsit pe primarul Sectorului 3, pesedistul Robert Negoiță, sau fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu. 🐁🐀
💰💰💰Roșia Montană Gold Corporation, compania minieră canadiană care voia să exploateze ilegal aurul din Apuseni, băga sute de mii de euro lunar în campanii de spălare a imaginii lor. 🌈☁️Inclusiv în rubrica meteo apăreau mesaje subversive pro-exploatare. Când a venit oferta RMGC, mogulul a dat directivă internă: „Ia-le banii. Mulți.” 💵🤑 Apoi au trimis reporterii RTV să filmeze pe-ascuns și să discrediteze oamenii care protestau împotriva exploatării. 🥷🎥
⌚💎Bonus 1️⃣Deși Victor Ponta se dezice astăzi de oligarhul Sebastian Ghiță, mailurile dintre cei doi transpiră de tovărășie din perioada în care primul era premier, iar al doilea bântuit de dosare penale 👑
🏛📢Bonus 2️⃣Cum s-au bucurat angajații RTV și au făcut o știre „super-pozitivă” pentru că la conducerea CNA a ajuns omul potrivit, care le-a tolerat campaniile de dezinformare. 🍆📰
👁️📡Bonus 3️⃣Patronul fugar al RTV, oligarhul Sebastian Ghiță, își zice „Sauron”. 🤐😶🌫️
RTV se finanțează cu milioane de euro din bani publici, iar jurnalismul independent de la cititori ca voi. Ne puteți citi și susține aiciSubscribe
Am intrat în posesia a peste 90 de mii de mailuri interne ale RTV, majoritatea ale fostului acționar majoritar și director Alex Iacobescu, prieten la cataramă cu patronul fugar Sebastian Ghiță și cu fostul premier Victor Ponta, astăzi candidat independent la prezidențiale.
Cele mai multe sunt comunicate de presă, subiecte venite de la oameni de rând care își puseseră speranțele în televiziunea România TV și la care nimeni nu a răspuns vreodată. Cu toate astea, am căutat cuvântul „comandă” și am găsit sute de știri pozitive produse pentru politicieni, ba chiar și una „super-pozitivă”, toate făcute în dauna interesului public și în favoarea politicienilor sau a corporațiilor care plăteau conținut.
Cât de strânsă e relația dintre Victor Ponta și România TV
În august 2014, toată Europa era udă fleașcă din cauza ploilor. În România, inundațiile nu surpau doar case și terenuri, ci făceau și victime. În total, în România, au fost inundate 3000 de gospodării și au murit trei oameni.
Recent, întrebat cum explică că e cetățean sârb, Ponta a declarat că Aleksandar Vučić, fostul premier și actual președinte al Serbiei, i-a făcut cadou cetățenia sârbă pentru că a salvat Belgradul de inundații, eliberând viitura peste mai multe sate din bazinul Dunării. Ponta a mai spus că s-a „auzit în ultima perioadă” cu Ghiță, dar că a zburat la Belgrad să se întâlnească cu Trump Jr., nu cu prietenul său fugar, care era și el întâmplător „în anturajul de-acolo”: „Totuși, cu toată prietenia, dar nu mă deplasam la Belgrad doar să mă văd cu domnul Ghiță!” Totuși, „cu toată prietenia”, aproape un milion de euro din banii pentru campania lui Ponta la prezidențiale s-au dus la televiziunea lui Ghiță.
Pe 16 august 2014, cu noaptea în cap, premierul Victor Ponta le dădea un email oligarhului Sebastian Ghiță și partenerului de afaceri al acestuia, Alex Iacobescu. „Miercuri în jur de ora 16 ar tb să mergem acolo”, scria Ponta de pe mailul personal. Ghiță avea un mail secret unde-și zicea misterios Sauron.
„Acolo” însemna Belgrad.
Sebastian Ghiță, pe atunci deputat PSD, era abonat la contractele publice de digitalizare a statului român. Între timp, Ghiță a fugit de justiția din România și stă ascuns la Belgrad, acuzat de corupție în mai multe dosare penale.
Deși în adolescență a fost olimpic la informatică, Ghiță are astăzi un portofoliu infracțional impresionant chiar și pentru capii mafioți din sudul Italiei. E acuzat în multiple dosare din 2002 încoace că a prăduit fonduri europene, că nu și-a plătit taxele, că a dat mită electorală în România și Moldova, că a spălat banii prin interlopi din Ploiești, că a instigat la fals în acte, că a făcut trafic de influență ș.a.. În 2016, înainte să fie arestat, a fugit din țară cu un pașaport fals, iar azi îl investighează și procurorii anticorupție, și Parchetul European, iar regimul politic de la Belgrad îi oferă azil politic. Public Record a publicat anul trecut o investigație despre cum puterea de la Belgrad e finanțată de firme românești controlate de Ghiță.
Oligarhul român e o figură mitică a anilor 2000 de la noi, responsabil în mare parte de cum arată serviciile digitale ale statului (când iar nu merge cardul de sănătate de la medicul de familie, Ghiță sughiță), dar mai ales de cum înțeleg mulți români realitatea în care trăiesc.
Iacobescu a fost ani de zile director al RTV și interpus al lui Ghiță în mai multe firme controlate de acesta. Relația dintre ei a fost atât de strânsă, încât atunci când Ghiță urma să fie arestat și a fugit din țară, i-a lăsat lui Iacobescu aproape 100 de milioane de euro pe numele său.
Sebastian Ghiță coordona politica editorială a postului de televiziune de pe mailurile popipopescu@gmail.com sau seby@asesoft.ro. Alex Iacobescu, patronul din acte al RTV, primea directivele și le dădea mai departe șefilor de departamente. Directorul RTV era la CC în zeci de mailuri schimbate între premierul de atunci al României și oligarh.
Ponta le-a scris lui Ghiță și Iacobescu că plecarea la Belgrad se face pe 21 august și întoarcerea pe 22, dar cerea o cazare diferită de hotelul la care stăteau de obicei, pentru că, spunea el, „se uită toți în gura noastră!” Avea și soluția: „Mai bine, Sebi, dăm mesaj la Aleksandar să ne lase la casa de oaspeți sau undeva privat și mai liniștit!”
Prietenia lor cu Aleksandar Vučić, președintele Serbiei din 2017, este foarte importantă ca să înțelegem cine e candidatul la prezidențiale Victor Ponta.
Vučić e unul dintre cei mai duri autocrați din Europa de Est. Clanurile interlope girate de el și camarila sa politică efectiv își toacă adversarii prin mașini de tocat carne și îi varsă în Dunăre. Apoi, jurnaliștii în solda guvernului duc campanii violente de denigrare împotriva reporterilor de investigație care au dezvăluit grozăvia care se întâmpla cu acordul poliției sârbe.
Ca să observați orientarea politică a președintelui Vučić, după luni de proteste împotriva sa și a guvernului său, instituțiile sârbe au folosit armament împotriva populației civile, iar comisia care anchetează incidente a fost livrată de o altă democrație răsunătoare, respectiv Federația Rusă. FSB, serviciul de informații rusesc, a trimis o echipă de experți care să investigheze posibile încălcări ale drepturilor omului. Evident că n-au găsit nimic.
Mai sus pe Dunăre, prietenia dintre Ghiță și Ponta nu a fost un secret niciodată, însă mailurile la care avem acces arată o apropiere tulburătoare între oligarul fugar, interpusul său și fostul premier al României – cel care candidează acum la președinția țării.
Unele dintre aceste emailuri nu au o valoare de interes public de sine stătătoare, însă ilustrează relația apropiată dintre Ponta și cei doi afaceriști. Cum ar fi mailul de mai jos, când premierul de atunci le făcea încântat o recomandare de Sauvignon Blanc. Merge cu pește, zicea Ponta.
Sau când le trimitea selfie-uri de la hoteluri de lux, de pe șezlong, la bustul gol.
Sau în șlapi.
Premierul României din 2014 era atât de apropiat de oligarhul fugar și de interpusul său în afaceri încât aveau tot felul de obiceiuri de shopping. De exemplu, Ponta le trimitea celor doi un link pentru o ediție princeps din Biblia lui Gutenberg. Haha, nu, pentru un ceas de lux. În mailul de mai jos e vorba despre un Hublot Big Bang care era la vânzare pentru 14,395 $. „Conform obiceiului”, scria Victor Ponta, dacă unul din cei doi prieteni i-ar fi adus respectivul ceas „din motive patriotice”, ar fi primit la schimb două ceasuri de „cel puțin același nivel”.
Nu știm dacă așa glumesc ei ca între prieteni de-o viață și tovarăși de baschet sau dacă ceasurile de zeci de mii de euro chiar au circulat între ei, dar Ghiță i-a răspuns afirmativ două minute mai târziu: „Servim Patria”.
Premierului îi mai plăcuse un ceas pe care l-a trimis directorului RTV, dar nu e clar dacă acesta i l-a și cumpărat sau doar schimbau impresii.
Nu căutăm ceasuri, ci doar cititori care să ne susțină documentările și analizele. Vă puteți abona la materialele noastre aici:Subscribe
Cum se raportează Victor Ponta și prietenul Ghiță la jurnalism
În 2011, Sebastian Ghiță încă nu era mogul sau oligarh. Era parte dintr-un val de oameni noi în politică, un antreprenor din industria tech care părea luminos pe lângă baronii locali prăfuiți pe care PSD sau PDL îi prezentau ca opțiuni de vot.
Baronii locali făceau bani din asfaltări, Ghiță din software. Baronii investeau în fotbal, Ghiță își băga banii în baschet. Baronii vorbeau rusă pentru că asta știau de la școală, Ghiță vorbea engleză. Ce să mai, era cool și intra și pe piața media, ca acționar la cea mai importantă televiziune de știri a vremii: Realitatea TV.
Realitatea TV era pe atunci deținută de Sorin Ovidiu Vîntu, magnatul care țepuise toată țara cu schema FNI și care nu făcuse pușcărie pentru țepele sale. În total, schema coordonată de Vîntu păgubise 300.000 de oameni.
O țară întreagă s-a îndrăgostit de Ghiță când a făcut publice înregistrări în care era șantajat de Sorin Ovidiu Vîntu și a provocat condamnarea la pușcărie a mogulului. România TV s-a născut ca un post de televiziune premium, cu reporteri, cameramani și prezentatori fugiți din trustul media al lui Vîntu. Elon Musk de România salva libertatea de exprimare și răzbuna cel puțin 300.000 de victime ale lui Vîntu.
Televiziunea premium RTV a fost mutată pe numele lui Alex Iacobescu, om de încredere al mogulului, pe numele căruia era înregistrată și echipa de baschet Asesoft Ploiești.
Premierul Ponta, patronul Ghiță și directorul Iacobescu mergeau frecvent împreună la meciuri de baschet, își trimiteau meme, bancuri, poze cu femei dezbrăcate și râdeau de opoziție. Cei trei prieteni reacționau în sincron și se puneau de acord pe mail în legătură cu subiectele controversate din spațiul public.
De exemplu, în 2014 jurnalista Sorina Matei scria despre legăturile apropiate dintre Ponta și Ghiță. Publica în Evenimentul Zilei un editorial cu titlul: „Victor, ce vrei tu să faci pentru România?”
Victor Ponta le trimitea celor doi prieteni textul acesteia, iar Sebastian Ghiță le răspundea că e vina interpusului său, care o amenințase să nu mai publice despre relația dintre Ponta și Ghiță:
„Așa se întâmplă, că le ameninți și nu le fuți!”
Ponta a răspuns cu o ironie despre ziaristă: „Ce se naște din Băsescu rahat mănâncă”.
Când îl mai criticase pe Ponta, premierul o atacase pe jurnalistă cu furie misogină, dar nu public, ci doar cu prietenii săi. „Deci vaca asta chiar exagerează”, îi scria Ponta lui Ghiță, după ce Sorina Matei semnalase intruziunile PSD în actul de justiție al DNA.
Victor Ponta a fost mereu alintat de televiziunea prietenului său Sebastian Ghiță. Orice mișcare făcea Ponta, orice scotea pe gură, RTV era acolo să îl spele pe politician în ochii electoratului. Când Ponta aduna un număr rotund de like-uri pe Facebook, pac!, o știre pozitivă.
Orice oportunitate de spălare a imaginii lui Victor Ponta trebuia să apară pe ecran. Directoarea de programe a postului de televiziune chiar remarca cinic „că nu-i o prioritate sau important”, dar Ponta trebuia să fie dat pe post cu orice preț turnând „prima cupă de beton” pentru un spital de copii.
Comenzile de știri pozitive o priveau chiar și pe soția de-atunci a premierului, Daciana Sârbu. Bărbatul conducea țara, femeia gătea, RTV producea.
Uneori, prietenul Ghiță verifica inclusiv întrebările pe care Ponta urma să le primească de la reporterii aflați pe ștatul lui de plată.
RTV a servit mereu interesele lui Victor Ponta și ale lui Ghiță, nu interesul public. Drept dovadă stă un mail din vara lui 2012, când Iacobescu primea un CV de la o proaspătă absolventă de jurnalism. Atunci, deși afacerile grupării creșteau vertiginos, reporterii experimentați ai RTV începeau să observe derapajele editoriale ale postului, dar continuau să-și facă treaba cât puteau de bine, directorul Iacobescu tranșa scurt: „Hai să dăm afară și să aducem fete noi pe salarii mici”.
Un alt exemplu grăitor stau comunicările interne ale RTV din perioada protestelor împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană. În 2011, RMGC întreba prin compania lor de PR cum pot manipula opinia publică care se uită la RTV. Ghiță nu a ezitat și i-a dat ordin direct lui Iacobescu: „Ia-le banii. Mulți. În avans.”, știind că bugetele de publicitate ale companiei miniere sunt un sac fără fund.
Public, RTV poza într-o televiziune nouă și curată, care n-ar fi făcut jocuri politice pe bani ca cele de la vechea Realitatea TV condusă de Sorin Ovidiu Vîntu. Televiziunea era lansată pe 23 octombrie 2011, iar mailul de mai sus era trimis de Ghiță la nici o lună de la lansare, pe 15 noiembrie.
Firește, România TV a făcut o ofertă companiei miniere, defalcat, prezentând prețuri pentru fiecare emisiune în parte, iar RMGC i-a trimis listele cu oamenii plătiți de ei care se pot pronunța pe minerit. RTV a cerut 300 de mii de euro pe lună pentru o campanie de manipulare mascată în știri și analize, conform unei oferte atașate la un mail.
Ba chiar și pentru rubrica meteorologică, unde plasau câte 30 secunde de „expunere în beneficiul clientului.” Compania de comunicare le scria inclusiv știrile înainte să apară pe post.
În total, conform fișierelor atașate din emailuri, în 2013 și 2014, RTV a încasat de la compania minieră un total de 3.916.996 euro. De banii ăștia, cei din urmă începuseră să aibă păreri inclusiv despre muzica din materialele de propagandă și nu ezitau să se arate nemulțumiți atunci când un material de presă/propagandă „nu ne avantajează”.
Când RMGC deveneau prea agresivi, angajații RTV explicau pas cu pas cum se face manipularea: „Ideea materialului nu a fost să lăudăm proiectul RMGC. Noi am făcut un film ca să arătăm ce-i în zona Roșia Montană – Roșia Poieni – că oamenii sunt săraci, nu au locuri de muncă, că statul nu a investit, că sunt probleme mari de mediu, că dezvoltarea turismului în zonă este o utopie. Noi trebuie să arătăm că acolo nu este Eden!”, iar apoi în studio urma să apară un ministru care să promită că RMGC va salva situația. Dacă propaganda devenea prea evidentă, atunci RTV i-ar fi luat ministrului șansa de a poza în salvator. Salvatorul în situația respectivă a fost Dan Șova, alt apropiat al lui Ponta.
Actorul politic, cel mediatic și corporatist se coalizau efectiv împotriva oamenilor.
Aparatul de propagandă numit RTV nu era folosit doar pentru spălarea imaginii corporației canadiene (care avea să piardă zece ani mai târziu procesul împotriva României la Curtea Internațională de Arbitraj), ci și ca să îi discrediteze pe cei care nu erau de acord cu proiectul. Televiziunea trimitea reporteri cu camera ascunsă să mintă poportul despre intențiile protestatarilor care ieșeau în stradă în toamna lui 2013 împotriva proiectului minier. RMGC bătuse palma chiar cu guvernul Ponta ca să dea drumul la exploatare, dar nu anticipaseră reacția oamenilor. Ponta însuși inițiase legea în calitate de premier, „după ce se asigurase că are sprijinul aliatului său politic, Crin Antonescu”. Astăzi sunt contracandidați în cursa pentru Cotroceni, dar prietenia lor istorică nu poate fi uitată.
O altă corporație pe care RTV o slujea pentru că primea bani pentru asta este Chevron. În 2013, perioada în care compania americană voia să exploateze gazele de șist din județul Vaslui, iar oamenii protestau pentru că se împotriveau proiectului din cauza daunelor de mediu, RTV făcea știri pentru aceștia și le trimiteau companiei inclusiv spre aprobare. După orice cod deontologic de oriunde din lume, aceasta este o practică jurnalistică absolut neacceptată.
Ba mai mult, într-un mail intern, directoarea de programe a televiziunii îi punea pe reporteri să facă materialul, să îl aibă pregătit și să îi publice doar în funcție de situația din teren. Dacă Chevron ieșea rău din lanțul evenimentelor, atunci RTV intervenea să le spele imaginea.
Premierul Ponta era și el în aceeași barcă: „nici vorbă de retras din România”, declara Ponta de la Washington, „Sunt convins că o parte importantă dintre cei care sunt împotrivă sunt deschiși la explicații. Va rămâne o minoritate radicală care nu va asculta niciun argument, dar nu poate să impună majorității renunțarea la un proiect strategic național”.
Cuvântul „comandă”
Totuși, aparatul de propagandă al RTV nu era pentru oricine sărea cu banul, trebuia să se și potrivească cu vreo țintă comună.
Un astfel de exemplu este oferta unui dezvoltator imobiliar care voia ca RTV să difuzeze o știre negativă și să lovească într-un politicien cu care Ghiță nu era în conflict. O reporteră RTV venea la Ghiță și Iacobescu cu oferta concretă, „o știre, pe bani.”
De partea cealaltă, colegii din PSD erau mereu privilegiați la RTV, iar cuvântul de ordine era, de obicei, „comandă”.
„Comandă știre Liviu Dragnea la Bruxelles” e un mail primit de redactorul șef, Eugen Chelemen, și directorul Iacobescu, iar directoarea de programe trăgea sforile pentru Dragnea. „Comanda” însemna că politicianul dăduse o declarație care îl punea într-o lumină bună, „o declarație pe care trebuie să o dăm și noi.” Dragnea era atunci prim-viceprim-ministru, adică adjunctul lui Victor Ponta, și explica de la Bruxelles cum își dorește bunăstarea românilor.
Printre cei care au dat comenzi s-a numărat și Robert Negoiță, primarul sectorului 3, ale cărui fapte bune trebuiau neapărat transmise la televizor. Mai precis, primarul trebuia să fie văzut de toată țara cum premia o echipă școlară de volei de la el din ogradă. Nu putea risca să dea premii fără acoperire mediatică. La fel, când Negoiță salva câini, trebuia să vadă toată lumea.
Nu am găsit știri RTV despre dezvăluirile pe care îl vizează pe Negoiță din leakul #PandoraPapers, de unde am aflat ce proiecte rezidențiale dezvoltă din spatele unor companii offshore.
Politicienii nu se mai mai puteau opri din comenzi, distrugând bit cu bit mecanismul jurnalismului ca voce autonomă într-o democrație și luându-le oamenilor dreptul de a fi informați corect și onest. Fostul ministru Bănicioiu voia să o laude „prin viu grai” la televizor pe Simona Halep, iar șefii erau încântați să facă astfel de știri ca să le dea mai departe oamenilor „de mai multe ori”.
Bănicioiu avea abonament, iar comenzile lui erau mereu prioritare, dată fiind prietenia pe care o avea cu Ghiță și Ponta. În 2018, Bănicioiu avea să plece din PSD și să intre în partidul lui Ponta, Pro România.
Comenzi de materiale jurnalistice deghizate în știri nu dădeau doar actorii politici, ci și dezvoltatorii imobiliari. Un dezvoltator imobiliar le dădea mură în gură șefilor RTV inclusiv întrebările pe care trebuiau să le pună reporterii la conferința de lansare a „celei mai verzi clădiri de birouri din București”.
Un fișier atașat dintr-un alt email al directorului RTV arată că televiziunea presta inclusiv pe contract servicii de consultanță de imagine și publicitate pentru unul dintre cei mai mari contractori publici din sectorul IT, compania UTI SA, responsabilă de-a lungul anilor pentru diverse scandaluri, de la șantaj la Arena Națională la dedicații la Aeroportul Sibiu, și al cărei vicepreședinte a avut la un moment dat o „revelație infracțională” și a fost săltat de DIICOT în 2016 într-un dosar de evaziune fiscală, spălare de bani și constituire de grup infracțional organizat.
Pentru 18 mii de euro lunar, lucrătorii RTV trebuiau să presteze „elaborarea strategiei generale de comunicare, consultanță pe probleme de comunicare și imagine, consultanță privind redactarea materialelor de presă, a materialelor de prezentare și reprezentare (..) managementul situațiilor de criză și managementul relațiilor cu mass-media „. Cu alte cuvinte, postul de televiziune își folosea resursele pentru servirea unei companii private, abonate la contracte publice, nu a publicului.
Și poate vă întrebați cine ar trebui să monitorizeze televiziunile ca să nu aibă astfel de derapaje. Răspunsul e simplu: Consiliul Național al Audiovizualului. În 2012, de exemplu, șefa CNA-ului devenea Laura Georgescu, avocata televiziunilor de partid în instituția care ar fi trebuit să le taxeze derapajele. Ea a fost chiar propunerea guvernului Ponta. Un mail intern arăta extazul din redacția RTV la numirea acesteia în fruntea instituției. Au făcut o știre „super-pozitivă”.
În 2015, un comunicat DNA consemna deschiderea unui dosar penal pe numele Laurei Georgescu, pentru abuz în serviciu și instigare la sesizări false care au dus la sancționarea a 11 posturi de televiziune, și pentru anularea sancționării postului GigaTV ca urmare a intervenției lui Viorel Hrebenciuc. Georgescu n-a vrut atunci să-și dea demisia, zicând că n-a făcut nimic ilegal, în vreme ce colegii ei spuneau că „este principalul vinovat pentru care instituţia este în starea în care este”.
I-am trimis candidatului Victor Ponta o serie de întrebări despre corupție, misoginie, dar și despre jurnalism. El (sau cine îi administrează viața online) a deschis mailul cu întrebările, conform notificării primite de la MailTrack, dar până la data publicării nu am primit nici un răspuns. La fel și redactorul-șef al RTV, Eugen Chelemen, sau șefa de programe, Roxana Niculescu. Tot lor le-am trimis și întrebările pentru Sebastian Ghiță, dar nimeni nu a revenit cu explicații.
Până la această oră nu am primit o reacție din partea lor, iar asta ilustrează poate și mai bine părerea acestora despre ce înseamnă jurnalismul.
Accesul la comunicațiile interne ale RTV mi-a permis să demantelez mariajul politicienilor și afaceriștilor cu presa făcută împotriva interesului public, care spală creiere. Din scurgerea de date de la RTV au apărut investigații ca cea de pe Recorder, Prețul Tăcerii, sau seria de investigații de pe Snoop, despre propagandiștii pro-ruși din România. În ambele cazuri, RTV a fost și este un jucător cheie, se alimentează sistematic și cu bani publici, și cu bani rusești, iar eforturile lor editoriale se concentrează împotriva publicului.
Jurnalismul este estențial pentru o democrație, iar jurnaliștii care chestionează puterea nu trebuie ignorați și nici „vaci” nu sunt, pentru că e dreptul nostru, al tuturor, să punem întrebări ca să aflăm adevărul.
Dar șefii RTV nu au o părere groaznică doar despre jurnaliștii care îi trag la răspundere, ci și despre ai lor. Când moderatorul Victor Ciutacu își cerea banii pentru prestațiile sale televizate, Iacobescu tranșa scurt: „Plătește-i prostului.”
Avem și o propunere.
Dacă ai rude, prieteni sau dușmani care urmăresc cu religiozitate emisiunile România TV, trimite-le acest material și explică-le diferența dintre jurnalism și propaganda plătită.
Noul val de politicieni autocrați, ca Orban, Netanyahu, Fico sau Trump, și-au început asaltul asupra statelor pe care le conduc prin distrugerea presei. Au nevoie de liniște ca să se poată bucura de putere.
România e pe penultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul educație media, iar asta se traduce simplu: orice apare la RTV este crezut ca fiind adevărat, deși acesta este doar adevărul celor care își permit să-l cumpere cu bani mulți, din fonduri publice sau private, ca să influențeze opinia publică.
Pe noi ne plătesc cititorii ca voi. Dacă vi se pare important să ne putem continua munca, ne puteți susține cu un abonament lunar. Promitem să nu vă trimitem selfie-uri de pe șezlong 😉Subscribe
Date în imagini, de la Adriana Diaconu, information designer. Dacă vreți să lucrați cu ea, o găsiți pe Insta.
Partenera noastră de aventuri informaționale, Adriana Diaconu, s-a uitat la dreptul la vot al femeilor și a făcut infograficul de mai jos, comparând diferența de ani între acordarea dreptului de vot bărbaților și femeilor. A intrat și ea pe Substack și o puteți urmări și pe pagina ei:
Sursa : drepturisistrambe.substack.com